SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, adj. 1. (Fil.) Care are loc în conștiință (individuală sau colectivă). 2. Care ține de subiectivism (1). 3. Care ține doar de părerea personală, necorespunzătoare realității, a cuiva; lipsit de obiectivitate; părtinitor. – Din fr. subiectif.
subiectiv, ~ă [At: FL (1838), 121/4 / V: (înv) ~bjec~ / Pl: ~i, ~e / E: fr subjectif] 1 a (D. procese, fenomene etc.) Care se raportează la subiect Si: părtinitor, pătimaș, tendențios. 2 a (D. procese, fenomene etc.) Care se petrece în conștiința cuiva Si: părtinitor, pătimaș, tendențios. 3 a (D. impresii, sentimente, manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care are un caracter personal Si: părtinitor, pătimaș, tendențios. 4 a (D. impresii, sentimente, manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care exprimă lipsă de obiectivitate Si: părtinitor, pătimaș, tendențios. 5 a (D. oameni) Care manifestă subiectivism (4) Si: pasionat, părtinitor, pătimaș, tendențios, (rar) parțial2, (reg) părtăluitor. 6 a (În unele concepții filozofice; d. oameni sau d. părerile, teoriile etc. lor; îoc obiectiv) Care consideră conștiința individuală (sau colectivă) drept cauză a tot ceea ce există. 7 a (În unele concepții filozofice; d. oameni sau d. părerile, teoriile etc. lor; îoc obiectiv) Care neagă faptul că la baza senzațiilor se află obiecte reale, independente de om Si: (înv) subiectivist (5). 8 a (D. stări, procese, fenomene etc.) Care are loc în conștiința individuală sau colectivă. 9 a (D. stări, procese, fenomene etc.) Care aparține subiectului ca derivat al activității acestuia. 10-11 sf, a (Grm; îs) Propoziție ~ (Propoziție secundară) care îndeplinește funcția de subiect al propoziției regente. 12 a (Jur) Care se referă la un subiect. 13 a (Jur) Care ține de un subiect (16).
SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, adj. 1. (Fil.) Care consideră că baza a tot ce există este conștiința individuală; care neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv. 2. Care are un caracter personal, care se petrece în conștiința cuiva; care, într-o judecată, acțiune etc., ține seamă numai de sentimentele, de pornirile și de ideile sale; părtinitor. – Din fr. subiectif.