SUBÍT, -Ă, subiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care se produce într-un timp foarte scurt și pe neașteptate; brusc, neprevăzut, neașteptat. – Din fr. subit.
subit, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. 152/9 / Pl: ~iți, ~e / E: fr subit] 1 a (Adesea adverbial) Care se produce într-un timp foarte scurt și fără să te aștepți Si: instantaneu, (pop) năprasnic Vz deodată, numai, odată, scurt, subitamente, târla-mârla. 2-3 smf (Fam; art) (Moarte prin) sincopă.