SUMMIT, summituri, s. n. Întâlnire (politică) la cel mai înalt nivel a unor șefi de stat. [Pr.: sámit] – Din engl. summit.
SUMMIT [SÁMIT] s. n. întâlnire (politică) la cel mai înalt nivel. (< engl. summit)
summit s. n. (cuv. engl.; pol.) Întâlnire la nivel de șefi de stat ◊ „Maastricht-ul […] este în aceste zile în atenția generală datorită summit-ului CEE […]” ◊ „22” 1320 XII 91 p. 8. ◊ „Summit-ul de la Viena a decis: Europa vrea liniște!” D. 40/93 p. 5. ◊ „Cel de-al nouălea summit franco-spaniol” R.l. 20 X 95 p. 8; v. și R.l. 14 I 94 p. 1, 20 XII 95 p. 8, R.l. internaț. 19 III 95 p. 9; v. și euro ♦ (fig.) Primul eșalon ◊ „[…] a fost, cu nedezmințită constanță, în summit-ul scriitorimii […]” ◊ „22” 45/94 p. 14 [pron. sámit] (Irina Preda în LR 1112/92 p. 590)