SUPERFICIÁL, -Ă, superficiali, -e, adj. Care apare, se produce, rămâne la suprafața unui obiect, a unei ființe; fig. care apare, se produce, rămâne la suprafață, fără să atingă miezul, esența lucrurilor. ♦ Fig. (Despre oameni) Care tratează problemele fără să le adâncească, care trece ușor peste lucruri; lipsit de adâncime. ♦ Fig. (Adverbial) Fără a aprofunda; pe deasupra. [Pr.: -ci-al] – Din fr. superficiel.
SUPERFICIÁL, -Ă, superficiali, -e, adj. Care apare, se produce, rămâne la suprafața unui obiect, a unei ființe; fig. care apare, se produce, rămâne la suprafață, fără să atingă miezul, esența lucrurilor. ♦ Fig. (Despre oameni) Care tratează problemele fără să le adâncească, care trece ușor peste lucruri; lipsit de adâncime. ♦ Fig. (Adverbial) Fără a aprofunda; pe deasupra. [Pr.: -ci-al] – Din fr. superficiel.
superficial, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~ițial / P: ~ci-al / E: lat superficialus, fr superficiel] 1-2 av, a (D. fenomene, procese etc. naturale specifice unor obiecte, unor corpuri, unor organe etc. sau d. acțiuni, operații etc. exercitate asupra unor obiecte, d. elementele componente ale unui corp, ale unui organism etc.) (Într-un mod) care se află, care apare, care se produce, care acționează etc. (numai) la suprafață sau (cât mai) aproape de ea Si: de deasupra, de suprafață. 3-4 smf, a (Om) Care tratează problemele fără să le adâncescă. 5-6 smf, a (Om) care trece ușor peste lucruri, fără să le atingă esența. 7-8 a, av (D. acțiuni, d. manifestări etc. ale oamenilor) (Care este făcut) în mod expeditiv, fără profunzime Si: fugitiv (4), în pripă, neaprofundat, rapid, repede, sumar.