SURMENÁJ, surmenajuri, s. n. Stare de oboseală extremă a omului, caracterizată prin somnolență, dureri de cap, nervozitate, scădere a posibilității de concentrare etc., în urma unui efort fizic sau psihic excesiv și prelungit; surmenare. – Din fr. surmenage.
SURMENÁJ, surmenajuri, s. n. Stare de oboseală extremă a omului, caracterizată prin somnolență, dureri de cap, nervozitate, scădere a posibilității de concentrare etc., în urma unui efort fizic sau psihic excesiv și prelungit; surmenare. – Din fr. surmenage.
surmenaj sn [At: BARCIANU / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr surmenage] Stare de oboseală extremă a omului (sau a unui organ al corpului său), ca urmare a unui efort fizic sau intelectual excesiv și prelungit Si: epuizare (6), extenuare (3), istoveală, istovire, secătuiere, sfârșeală, slăbiciune, sleire, surmenare (2), vlăguire, (îrg) slăbire, (înv) marasm.