NABÁB, nababi, s. m. 1. (În Evul Mediu, în India și în alte țări din Orient) Titlu purtat de guvernatorii regiunilor desprinse din Imperiul Marilor Moguli; persoană care avea acest titlu. 2. Epitet pentru o persoană foarte bogată. – Din fr. nabab.
nabab [At: LEON ASACHI, B. 57/27 / Pl: ~i / E: fr nabab] 1 sm Titlu dat în India musulmană marilor ofițeri ai sultanului. 2 sm Titlu dat guvernatorilor musulmani din Irak, Iran, Pakistan, India. 3-4 sm Persoană care avea titlul de nabab (1-2). 5 sm Prinț mahomedan din Orient. 6 sm (Pex; fig) Persoană foarte bogată. 7-8 am (Îvr) Care aparține nababului (1-2). 9-10 Referitor la nabab (1-2). 11-12 am De nabab (1-2).
NABÁB, nababi, s. m. 1. Titlu purtat de ofițerii superiori ai sultanului sau de guvernatorii musulmani din Iran, Pakistan, India; persoană care avea acest titlu. 2. Epitet pentru o persoană foarte bogată. – Din fr. nabab.