SUPLÍCIU, suplicii, s. n. (Livr.) Tortură, caznă, chin fizic. ♦ Fig. Suferință morală, durere sufletească mare. – Din lat. supplicium, fr. supplice.
supliciu sn [At: NEGULICI / Pl: ~cii, (înv) ~ciuri / E: lat supplicium, fr supplice] (Liv) 1-2 Tortură (1-2).
SUPLÍCIU, suplicii, s. n. Tortură, caznă, chin fizic. ♦ Fig. Suferință morală, durere sufletească mare. – Din lat. supplicium, fr. supplice.