SUPRIMÁ, suprím, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară; a înlătura, a elimina, a anula. ♦ A omorî, a extermina pe cineva. 2. A desființa un post, un loc etc. ♦ A scoate ceva din funcție; a opri, a întrerupe activitatea a ceva. 3. A înlătura ceva, a elimina din consumație, a renunța la ceva. – Din fr. supprimer.
SUPRIMÁ, suprím, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară; a înlătura, a elimina, a anula. ♦ A omorî, a extermina pe cineva. 2. A desființa un post, un loc etc. ♦ A scoate ceva din funcție; a opri, a întrerupe activitatea a ceva. 3. A înlătura ceva, a elimina din consumație, a renunța la ceva. – Din fr. supprimer.
suprima [At: STAMATI, D. / V: (îvr) ~me / Par: supres / Pzi: suprim / E: fr supprimer, lat supprimere] 1 vta (C.i. aspecte ale realității, manifestări fizice, psihice sau sociale) A face să-și înceteze acțiunea, funcția sau existența Vz desființa (1), elimina (9), înlătura, lichida. 2 vt (Liv; c.i. oameni) A ucide. 3 vt (C.i. publicații) A nu mai permite apariția Si: a interzice, a opri, a suspenda (10). 4 vt (C. i. semne grafice, cuvinte, paragrafe, capitole etc.) A exclude dintr-un text sau dintr-un spectacol Si: a elimina (10), a înlătura, a omite, a scoate Vz anula (1). 5 vt (C.i. funcții publice) A scoate din schema unei instituții Si: a desființa (1). 6 vt (Imp; c.i. oameni) A scoate din funcție Si: a disponibiliza. 7 vt (C.i. alimente, doctorii, bunuri de consum) A opri consumul de… Si: a elimina (4), a înlătura, a scoate.