CÍNIC, -Ă, cinici, -ce, adj. 1. (Despre oameni: adesea substantivat) Care manifestă o atitudine condamnabilă, sfidând regulile moralei, normele de conviețuire socială și de bună-cuviință; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează, exprimă asemenea atitudini. 2. (În sintagmele) Filosofie cinică = doctrină filosofică din Grecia antică, care nu recunoștea normele sociale existente și preconiza o viață simplă și reîntoarcerea la natură. Filosof cinic (și substantivat) = adept al filosofiei cinice. – Din fr. cynique, lat. cynicus.
cinic, ~ă [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 36 / V: chinic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cynique, lat cynicus] 1 a (Îs) Filozofie ~ă Doctrină filozofică din Antichitate, care nu recunoștea normele sociale existente și propovăduia o viață simplă și reîntoarcerea la natură. 2-3 smf, a (Flz) Care este (adept) al filozofiei cinice. 4 a (D. oameni) Care încalcă, fără sfială, regulile moralei, de conviețuire socială și de bună-cuviință. 5 a (D. manifestări ale oamenilor) Care exprimă asemenea atitudini. 6 sm Filozof cinic. 7 smf Om cu purtări cinice (5).
CÍNIC, -Ă, cinici, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care dă pe față, cu sânge rece, fapte sau gânduri condamnabile, care calcă, fără sfială, regulile moralei, de conviețuire socială și de bună-cuviință; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează, exprimă asemenea atitudini. 2. (În sintagmele) Filozofie cinică = doctrină filozofică din Grecia antică, care nu recunoaște normele sociale existente și propovăduia o viață simplă și reîntoarcerea la natură. Filozof cinic (și substantivat) = adept al filozofiei cinice. – Din fr. cynique, lat. cynicus.