PERSUASÍV, -Ă, persuasivi, -e, adj. Care urmărește sau are darul să convingă pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-] – Din fr. persuasif.
persuasiv, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 193 / V: (înv) ~sva~ / S și: ~aziv / Pl: ~i, ~e / E: fr persuasif] (Liv) 1-3 Care urmărește sau are darul de a persuada (1-3) pe cineva Vz convingător, elocvent, insistent, stăruitor.
PERSUASÍV, -Ă, persuasivi, -e, adj. (Livr.) Care urmărește sau are darul să convingă pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-] – Din fr. persuasif.