SCEPTICÍSM s. n. 1. Concepție care pune la îndoială posibilitatea cunoașterii veridice a realității lumii exterioare sau, în general, a oricărei cunoștințe certe, punând accentul pe caracterul relativ incomplet și imprecis al acesteia. 2. Atitudine de neîncredere, de îndoială față de cineva sau de ceva. – Din fr. scepticisme.
SCEPTICÍSM s. n. 1. Concepție care pune la îndoială posibilitatea cunoașterii veridice a realității lumii exterioare sau, în general, a oricărei cunoștințe certe, punând accentul pe caracterul relativ incomplet și imprecis al acesteia. 2. Atitudine de neîncredere, de îndoială față de cineva sau de ceva. – Din fr. scepticisme.
scepticism sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) ~izm, (înv) sche~, sțeptiți~, sțeptițismus, șep~ / E: fr scepticisme, cf ngr σκεπτικισμός, ger Skeptizismus] 1 Atitudine de rezervă, de îndoială, de neîncredere față de lucrurile în general admise, față de capacitatea omului de a-și realiza aspirațiile, față de posibilitatea lui de a izbuti într-o acțiune, față de posibilitatea cunoașterii realității obiective Si: necredință, neîncredere. 2 Concepție filozofică idealistă care pune la îndoială posibilitatea cunoașterii de către om a lumii existente, a adevărului obiectiv, a oricărei cunoștințe certe.