ABCÉS, abcese, s. n. Acumulare de puroi, bine delimitată de țesuturile din jur printr-o membrană de țesut conjunctiv. – Din fr. abcès.
abces sn [At: A. POP, CHIRURG. / Pl: ~e / V: absces / E: fr abcés, lat abscessus] (Med) Acumulare de puroi într-un țesut sau organ.
abcés s.n. (med.) Colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari. ◊ Abces cald (sau acut) = abces însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră. Abces rece = abces cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației. Abces urinos = abces produs prin infiltrația urinei în țesutul celular. • pl. -e / <fr. abcès; cf. lat. abscessus „furuncul”.