ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care comite fapte reprobabile; ticălos. ♦ Care inspiră repulsie, dispreț; josnic, netrebnic, mizerabil. Comportament abject. – Din fr. abject, lat. abjectus.
abject, ~ă a [At: CADE / Pl: ~cți, ~e / E: fr abject, lat abiectus] 1-2 (D. noțiuni morale, acțiuni, caractere etc.) Care inspiră dezgust, dispreț Si: mârșav, josnic, ticălos, (liv) repugnant.
abjéct, -ă adj. 1 Care este demn de dispreț, care comite fapte josnice; care este netrebnic, ticălos. Un individ abject, lipsit de scrupule. 2 Care inspiră repulsie, dispreț. Purtare abjectă. • pl. -ți, -te. /<fr. abject, lat. abiectus, -a, -um.