AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone.
afon, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr aphone] 1-4 smf, a (Persoană) care suferă de afonie (1-2). 5-6 smf, a (Persoană) care nu are voce sau simț muzical. 7-8 smf, a (Persoană) care cântă fals. 9-10 sf, a (Lin) (Consoană) care se articulează fără vibrarea coardelor vocale.