AGREGÁRE, agregări, s. f. Faptul de a se agrega; agregație. ◊ Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare dintre stările de consistență și rezistență diferite sub care se pot prezenta substanțele. – V. agrega.
agregare sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: agrega] 1 (D. elemente) Unire (într-un tot) Si: agregație (1), alipire. 2 Fiecare dintre stările de consistență și rezistență diferite sub care se pot prezenta substanțele Si: agregație (2).