AMBUTEIÁJ, ambuteiaje, s. n. 1. Îmbuteliere. 2. Blocare într-un port sau într-un bazin a unor nave din cauza îngrămădirii lor într-un spațiu mic, a aglomerării, a dificultăților de manevrare provocate de aglomerare etc. ♦ Blocare a circulației rutiere, din cauza îngrămădirii (în dezordine a) unor vehicule. [Pr.: -te-iaj] – Din fr. embouteillage.
ambuteiaj sn [At: DEX2 / P: ~te-iaj / Pl: ~e / E: fr embouteillage] 1 (Frm) Îmbuteliere. 2 Blocare într-un port sau într-un bazin a unor nave din cauza îngrămădirii lor într-un spațiu mic. Si: ambuteiat1 (2), ambuteiere. 3 Blocare a circulației rutiere, din cauza îngrămădirii (în dezordine) a unor vehicule Si: ambuteiat1 (3), ambuteiere (3).
AMBUTEIÁJ, ambuteiaje, s. n. 1. (Franțuzism) Îmbuteliere. 2. Blocare într-un port sau într-un bazin a unor nave din cauza îngrămădirii lor într-un spațiu mic, a aglomerării, a dificultăților de manevrare provocate de aglomerare etc. ♦ Blocare a circulației rutiere, din cauza îngrămădirii (în dezordine a) unor vehicule. [Pr.: -te-iaj] – Din fr. embouteillage.