ARISTOCRÁT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristocrației; p. ext. nobil. ♦ (Adjectival) Aristocratic. – Din fr. aristocrate.
aristocrat, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 99 / Pl: ~ați, ~e / E: fr aristocrate] 1-2 smf, a (Persoană) care aparține aristocrației Si: aristocratic (1) Vz nobil. 3-4 smf, a (Persoană) care reprezintă aristocrația Si: aristocratic (2). 5-6 smf, a (Pex) (Persoană) cu atitudine și ținută alese Si: aristocratic (3).