BIRLÍC, (1) birlici, s. m. (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (1). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik.
birlíc [At: FILIMON, C. II, 329 / V: (înv) zb~ / Pl: ~ici sm, ~uri sn, / E: tc birlik] 1 sm As (1). 2 sm (Mol; îvr; în limbajul școlarilor) Nota unu. 3 sn Spetează verticală a zmeului. 4 sn Fereastră de deasupra ușii.
BIRLÍC, (1) birlici, s. m., (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (2). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik.