BREVÉT, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. Brevet de pilot. ◊ Brevet de invenție = titlu oficial de protecție pentru o invenție (a unui produs, procedeu sau metodă), care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe durata de valabilitate a acestuia; patentă. – Din fr. brevet.
brevét sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr brevet] 1 Document acordat de o autoritate (de stat) și care dă anumite drepturi Si: atestat, certificat, diplomă, patent, (pfm) patalama. 2 (Îs) ~ de invenție Brevet (1) prin care se atestă dreptul (exclusiv) de a exploata o invenție.