CLIVÁJ, clivaje, s. n. Proprietate a unor substanțe cristalizate de a se desface după fețe plane, în urma unei acțiuni mecanice. – Din fr. clivage.
cliváj s [At: PONI, CH. 13 / V: (rar) ~ágiu (Pl: ~agii) / Pl: ~e / E: fr clivage] 1 Proprietate a unor minerale și roci de a se desface în plăci sau în lame după suprafețe plane Si: clivare. 2 (Fig) Distincție între două grupuri pe baza anumitor criterii.
CLIVÁJ, clivaje, s. n. Clivare; proprietate a unor minerale și roci de a se desface în plăci sau în lame după suprafețe plane. – Din fr. clivage.