COLIMATÓR, colimatoare, s. n. 1. Dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze. 2. Instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcții. 3. (În expr.) A lua (pe cineva) în colimator = a urmări, a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept) pe cineva. [Pl. și: colimatori] – Din fr. collimateur.
colimator sm [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr collimateur] 1 Instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcții. 2 (Îe) A lua pe cineva în ~ A urmări comportamentul cuiva. 3 (Îae) A persecuta (pe nedrept) pe cineva.
COLIMATÓR, colimatoare, s. n. 1. Dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze. 2. Instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcții. 3. (În expr.) A lua (pe cineva) în colimator = a urmări, a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept) pe cineva. – Din fr. collimateur.