DISFONÍE s. f. (Med.) Modificare temporară sau permanentă a timbrului și intensității vocii datorită unor leziuni ale coardelor vocale, ale nervilor laringieni sau ale unor centri nervoși superiori. – Din fr. dysphonie.
disfoníe sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr dysphonie] (Med) Dificultate sau imposibilitate de a vorbi tare din cauza alterării vocii Si: răgușeală.
DISFONÍE, disfonii, s. f. (Med.) Alterare a vocii datorită unor leziuni ale coardelor vocale, ale nervilor laringieni sau ale unor centri nervoși superiori. – Din fr. dysphonie.