dul2 sn [At: DENSUSIANU, Ț. H., ap. DLR ms / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Bucată de lemn de care este atârnat, deasupra focului, vasul în care se fierbe mâncarea.
dul1 sn [At: ȘEZ. II, 226 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Umflătură situată în apropierea venelor sau pe talpa piciorului. 2 (Pgn) Ganglion. 3 Mamelon. 4 Nod (pe trunchiul unui pom). 5 Dâmb.
-DÚL(Ă), -DULÍE elem. „sclav, sclavie”. (< fr. -dule, -dulie, cf. gr. doulos, douleia)