EDÉC, edecuri, s. n. 1. Odgon lung cu care se leagă de catarg sau de babalele din proră o ambarcațiune sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. ◊ Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcațiune sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva. 2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar, p. ext., persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva. – Din tc. yedek.
edec sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 326/5 / V: (înv) ie~, ~chie, ~dic, (reg) hedechi, idechi, idic, (îvr) odege smp / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: tc yedek] 1 (Înv) Cal de paradă (condus cu mâna). 2 Odgon lung cu care se leagă de catarg sau de babalele din proră o ambarcație sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. 3 (Pex) Remorcare. 4 (Îe) A trage la ~ A remorca o ambarcație sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. 5 (Îe) A fi la ~ul cuiva A depinde cu totul de cineva. 6 (Înv) Lucru aflat de multă vreme într-o gospodărie. 7 (Înv) Lucru necesar. 8 (Pex; înv) Persoană (indispensabilă) aflată de multă vreme undeva. 9 (Reg; îe) A trage pe cineva la ~ A determina pe cineva să se apropie pentru a-l pedepsi. 10 (Pgn) Tot ce aparține unei gospodării. 11 (Fig; fam) Persoană care duce o existență fără nici un țel, la discreția, la bunul plac al cuiva. 12 (Îrg) Obiect de (mare) valoare. 13 (Înv) Lucru de preț (moștenit).
EDÉC, edecuri, s. n. 1. Odgon lung cu care se lega de catarg sau de babalele din proră o ambarcație sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. ◊ Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcație sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva. 2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar, p. ext. persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva. – Din tc. yedek.