EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus.
EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus.
emerit, ~ă [At: RUSSO, S. 154 / A și: (rar) emerit / Pl: ~iți, ~e / E: fr émerite] 1 a Care, printr-o practică îndelungată, a dobândit o competență remarcabilă Si: experimentat, priceput, versat, (înv) emeritat (1). 2 a Care are multe merite într-o activitate Si: (înv) emeritat (2). 3-4 smf, a (Persoană) care se retrage din activitate, după ce a exersat o profesie timp îndelungat, beneficiind în continuare de toate titlurile sale. 5 a (Îs) Artist, învățător, medic sau profesor ~ Titlu de onoare care se acorda în România socialistă unui artist, profesor, medic, învățător care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 6 smf Persoană care purta titlul de emerit (5).