EPIGÓN, epigoni, s. m. Scriitor (de valoare minoră) care imită mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor, unui curent sau unei școli literare de prestigiu. ♦ Urmaș, succesor (lipsit de valoare). – Din germ. Epigone, fr. épigone.
epigon sm [At: MAIORESCU, CR. II, 302 / Pl: ~i / E: fr épigone, ger Epigone] 1 Descendent (inferior predecesorilor). 2-3 (Spc; fig) Denumire pentru artiști de valoare minoră, care apar în perioada de declin a unui curent (artistic), sau care imită mijloacele de expresie specifice unui mare creator. 4 (Rar; fig) Urmaș. 5 (În mitologia greacă) Nume purtat de fiecare dintre fiii celor șapte comandanți din Argos, asediatori ai Tebei, care făcând o a doua expediție, au reușit să cucerească cetatea. 6 (Lpl) Nume dat succesorilor lui Alexandru Macedon, care au purtat între ei războaie îndelungate pentru împărțirea imperiului acestuia.