ISTÉRIC, -Ă, isterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de isterie. ◊ (Adverbial) Plânge isteric. 2. Adj. Privitor la isterie, care aparține isteriei. – Din fr. hystérique, it. isterico.
isteric, ~ă [At: CAMIL PETRESCU, V. 45 / V: hi~ I Pl: ~ici, ~ice / E: fr hystérique] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de isterie. 3-4 av, a (Într-un mod) asemănător cu manifestările isteriei Si: (înv) istericos (1-2).
ISTÉRIC, -Ă, isterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de isterie. ◊ (Adverbial) Plânge isteric. 2. Adj. Privitor la isterie, care aparține isteriei. – Din fr. hystérique, it. isterico.[1]