IZOMETRÍE, izometrii, s. f. Însușirea, faptul de a fi izometric. – Din fr. isométrie, germ. Izometrie.
izometrie sf [At: DN3 / S și: iso~ / Pl: ~ii / E: fr isométrie, ger Isometrie] 1-3 Însușire de a fi izometric (1-3).
IZOMETRÍE s.f. Însușirea, faptul de a fi izometric. [Gen. -iei, var. isometrie s.f. / < fr. isométrie, germ. Isometrie].