ÎNÓT s. n. Plutire și înaintare (a unor ființe) la suprafața sau în interiorul apei, deplasare în apă prin mișcări ritmice cu brațele și cu picioarele. ◊ Loc. adv. De-a înotul = înotând. ♦ (Adverbial) înotând. – Din înota (derivat regresiv).
înot sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 286/6 / S și: (nrc) înnot / E: înota drr] 1 Plutire și înaintare a unor ființe la suprafața sau în interiorul apei prin mișcări ritmice făcute cu mâinile și cu picioarele Si: înotare, înotat. 2 av Înotând. 3 sn (Îlav) De-a ~ul Înotând. 4 (Îe) A o da (sau a se da sau a-și da calul) ~ A trece o apă înot.