japiță sf [At: DAMÉ, T. / V: jabghi~, jaghi~, jamp~, janchi~, jănghi~, jânghi~, jea~, jimbi~, joa~ / Pl: ~țe / E: bg жабица] 1 (Reg) Bucată de lemn îndoit sau de fier deasupra proțapului, formând scobitura în care se prinde jugul[1]. 2 (Pfm) Nemernic.
JÁPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formînd scobitura în care se prinde jugul.
JÁPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formând scobitura în care se prinde jugul. – Bg. žabica „broscuță”.