JIR s. n. Fructul fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. ◊ Expr. (Pop.) A mâna (sau a duce) porcii la jir = a dormi sforăind (tare). – Din bg., sb. žir.
jir3 sn vz jur2
jir2 sn [At: CV 1949, nr. 8, 33 / Pl: ? / E: nct] (La jocurile de copii) Cerc în care copiii așază bilele.