MANIPULARE s. f. Acțiunea de a m a n i p u l a; mînuire. Cf. m a n i p u l a (1). Manipularea fuselor și punerea mașinii în mers regulat. IONESCU-MUSCEL, FIL. 201. Mecanizarea muncii la manipularea cerealelor a fost complectată prin instalarea de noi benzi transportoare. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2393. Va trebui restudiat și simplificat întregul sistem de aprovizionare a industriei, micșorînd cheltuielile de circulație și manipulare. GHEORGHIU-DEJ, R. 62. – Cf. manipula (2). Cf. PONTBRIANT, D. Manipulare de bani publici. MAIORESCU, D. I, 212, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. – Pl.: manipulări. – V. manipula.
MANIPULÁRE, manipulări, s. f. Acțiunea de a manipula și rezultatul ei; mânuire, manevrare. ♦ Fig. Influențare a opiniei publice printr-un ansamblu de mijloace (presă, radio etc.) prin care, fără a se apela la constrângeri, se impun acesteia anumite comportamente. – V. manipula.
manipulare sf [At: PONTBRITANT, D. / Pl: ~lări / E: manipula] 1 Manevră (11). 2 Manevrare (1). 3 Acționare, prin mijloace incorecte, pentru a reuși într-o acțiune. 4 Acționare indirectă asupra cuiva pentru a-l face să acționeze sau să gândească într-un anumit mod. 5 Luare sau ducere în mână a unui obiect în mod curent.