MÁSLU, masluri, s. n. Slujbă religioasă creștină care se oficiază pentru un om grav bolnav sau la anumite sărbători bisericești și la care se face ungerea cu mir; slujbă bisericească de sfințire a untdelemnului pentru mir, oficiată în miercurea dinaintea Paștilor. [Pl. și: masle] – Din sl. maslo „ulei”.
MÁSLU, masluri, s. n. Slujbă religioasă creștină care se oficiază pentru un om grav bolnav sau la anumite sărbători bisericești și la care se face ungerea cu mir; slujbă bisericească de sfințire a untdelemnului pentru mir, oficiată în miercurea dinaintea Paștilor. [Pl. și: masle] – Din sl. maslo „ulei”.
maslu sn [At: PARACLIS (1639), 252 / V: (reg) ~sclu, ~liu / Pl: ~ri, ~le / E: slv масло „ulei”] 1 Una dintre cele șapte Taine ale Bisericii ortodoxe. 2 Slujbă bisericească oficiată pentru un om grav bolnav și la care se face ungerea cu mir. 3 Slujbă bisericească de sfințire a untdelemnului pentru Marele Mir, oficiată în joia dinaintea Paștelui. 4 (Reg) ~ul casei Sfințire a casei Si: sfeștanie. 5 (Reg) Ungere a mortului cu mir. 6 (Nob) Untdelemn sfințit.