MERCANTÍL, -Ă, mercantili, -e, adj. 1. Comercial, negustoresc. 2. (Peior.) Care se preocupă numai de câștigul material, care urmărește în orice împrejurare să profite; interesat, materialist. ♦ (Despre sentimente) Bazat pe interese materiale. – Din fr. mercantile.
mercantil, ~ă [At: AR (1820), 1962/45 / Pl: ~i, ~e / E: fr mercantile] (Liv) 1 a Comercial. 2 a (Prt; d. oameni) Care se preocupă în mod exagerat de câștigul material Vz interesat, materialist. 3 a (Prt; d. sentimente, acțiuni etc.) Bazat pe interese materiale, orientat înspre realizarea unui profit. 4 sfp (Rar) Mercantilaje Vz mercantilaj.
MERCANTÍL, -Ă, mercantili, -e, adj. (Livr.) 1. Comercial, negustoresc. 2. (Peior.) Care se preocupă numai de câștigul material, care urmărește în orice împrejurare să profite; interesat, materialist. ♦ (Despre sentimente) Bazat pe interese materiale. – Din fr. mercantile.