MIZÁ, mizez, vb. I. Tranz. 1. A depune ca miză; a juca pe…; a ponta. 2. Fig. A conta pe…, a se bizui pe… – Din fr. miser.
MIZÁ, mizez, vb. I. Tranz. 1. A angaja o sumă de bani într-un joc de noroc. Alberto îi categorisea anticipat, cu emoția unui jucător care-și mizează restul averii pe-un cal sau pe-o carte. C. PETRESCU, O. P. I 153. 2. Fig. A conta pe…, a se bizui, a pune temei pe…, a-și pune nădejdea în… Tocmai pe un asemenea coeficient de nesiguranță, de probabilitate în munca de conducere mizează Stratulat. V. ROM. decembrie 1953, 289.