NIMB, nimburi, s. n. 1. Disc (luminos) cu care sunt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinților și, în general, în artele plastice capetele unor personaje importante; aureolă; p. gener. cerc luminos; zonă luminoasă, strălucitoare. 2. Fig. (Aspect, semn, manifestare care marchează) prestigiu, măreție, glorie, slavă. – Din fr. nimbe.
nimb sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~uri, (înv) ~e, (nob) ~i / E: fr nimbe] 1 Cerc luminos cu care sunt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinților și, în general, în artele plastice, capetele unor personaje importante Si: aură, aureolă. 2 (Pgn) Cerc luminos. 3 (Pgn) Zonă luminoasă, strălucitoare. 4 Aureolă în jurul unui corp ceresc. 5 (Fig) Prestigiu. 6 (Fig) Splendoare. 7 (Fig; pex) Aspect, semn etc. care marchează prestigiu, măreție, splendoare, glorie. 8 (Fig) Nor de praf.
NIMB, nimburi, s. n. 1. Cerc (luminos) convențional cu care sunt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinților și, în general, în artele plastice capetele unor personaje importante; aureolă; p. gener. cerc luminos; zonă luminoasă, strălucitoare. 2. Fig. (Aspect, semn, manifestare care marchează) prestigiu, măreție, glorie, slavă. – Din fr. nimbe.