nimfa sf vz nimfă
NÍMFĂ, nimfe, s. f. 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre divinitățile apelor, ale pădurilor, ale crângurilor și ale munților, considerate fiice ale lui Zeus. ♦ Fig. Fată tânără și frumoasă, plină de grație. 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte; pupă. – Din fr. nymphe, lat. nympha.
nimfă sf [At: (a. 1674) GCR I, 216 / V: (înv) ~fa / Pl: ~fe / E: lat nympha, gr νύμφη, fr nymphe, it ninfa] 1 (Mit) Zeiță a apelor, pomilor, crângurilor și munților personificând forțele naturii. 2 Femeie tânără cu farmec, grațioasă. 3 (Ent) Stadiu în metamorfoza unor insecte, reprezentând faza de trecere de la larvă la adult Si: pupă, (pop) păpușă. 4 (Atm; lpl) Înveliș membranos al mucoasei vulvo-vaginale Si: (îvp) bușizoare.