NIRVÁNA s. f. art. Noțiune care desemnează în budism, precum și în filosofia indiană, repaosul absolut (eliberarea definitivă de suferință), dobândit cu ajutorul contemplației și al ascezei. – Din fr. nirvana.
nirvana sf [At: CARAGIALE, O. III, 4 / E: fr nirvana] 1 (Flz; Rel) Stare mistică de fericire la indieni, constând în eliberarea de grijile vieții, în contopirea sufletului individual cu esența divină, dobândită prin contemplație și asceză. 2 (Pex) Stare de fericire, de liniște, de echilibru.
NIRVÁNA s. f. art. (În religia budistă, în filozofia indiană etc.) Stare de fericire realizată prin eliberarea de grijile vieții, de suferințe și prin contopirea sufletului individual cu esența divină, cu ajutorul contemplației și al ascezei. – Din fr. nirvâna.