NORÓD, noroade, s. n. 1. (Înv.) Popor, națiune, neam; grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune. ♦ (Înv. și pop.) Totalitatea credincioșilor care aparțin unui cult creștin, unei eparhii etc. 2. Număr mare, mulțime, masă de oameni. 3. Grosul populației; spec. țărănimea. – Din sl. narodŭ.
norod2, ~oadă a, s vz nerod
norod1 sn [At: PSALT. 90 / V: (îvp) nar~, năr~ (Pl: ~e și, rar, ~dure) / Pl: ~oade, (îvp) ~uri / E: slv народцъ] 1 (Înv) Seminție. 2 (Înv) Trib. 3 (Înv) Populație. 4 (Îvp; liv) Popor. 5 (Îvp; cu determinări care indică poporul, națiunea) Persoană sau grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune Si: locuitor. 6 (Îvp) Totalitate a credincioșilor care aparțin unui cult creștin. 7 (Îvp; prc) Totalitate a credincioșilor care aparțin unei patriarhii, unei eparhii etc. Si: enoriaș, poporan. 8 Mulțime de oameni. 9 (Înv; spc) Totalitate a ostașilor care alcătuiesc o armată Si: gloată. 10 (Înv; spc; ccr) Ostași care fac parte dintr-o armată Si: gloată. 11 (Liv) Populație. 12 (Iuz) Muncitorime. 13 (Spc) Țărănime.