NOTÓRIU, -IE, notorii, adj. Cunoscut de multă lume, știut de toți; p. ext. remarcabil, renumit. – Din fr. notoire, lat. notorius.
notoriu, ~ie a [At: BARCIANU / Pl: ~ii / E: fr notoire, lat notorius] 1 Care este cunoscut de multă lume Si: patent2, (rar) notoric, (prt) patentat. 2 (Pex) Renumit pentru ceva. 3 (Pex) Remarcabil.
Vizionări: 15
