NOVÍCE, novici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu; începător. 2. Adj. Care nu are experiența vieții. 3. S. m. și f. Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie. 4. S. m. și f. Spec. Marinar care face ucenicie. – Din fr. novice.
novice [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 98 / V: (înv) ~iciu, ~iț sm / Pl: ~ici, ~ice / E: lat novicius, fr novice, it novizio] 1 smf Persoană care a început de curând să activeze într-un anumit domeniu Si: începător. 2 smf Persoană care nu are încă experiență, pricepere Si: începător. 3 smf Persoană care a început de curând să învețe ceva. 4 a Care nu are experiența vieții Si: candid, inocent, nevinovat. 5 smf (Spc) Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și trebuie să facă un anumit stagiu pentru a se călugări. 6 sm (Spc) Marinar care face ucenicie.
NOVÍCE, novici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu; începător. ♦ (Adjectival) Care nu are experiența vieții. 2. Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie. 3. Spec. Marinar care face ucenicie. – Din fr. novice.