OBIECTÍV, -Ă, obiectivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Fil.) Care constituie o realitate independentă de conștiință sau care este conform acestei realități. 2. Care are însușirea de a reda fidel, netrunchiat realitatea, detașat de impresii subiective; nepărtinitor, imparțial; obiectivist (2). 3. (Gram.) Care se referă la obiectul direct sau indirect. Reflexiv obiectiv. II. S. n. 1. Sistem optic convergent, format dintr-una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic (de fotografiat, microscop, lunetă etc.), fiind îndreptat spre obiectul studiat. 2. (Milit.) Porțiune de teren, localitate, fortăreață etc. care prezintă interes în timp de război. ♦ Țintă asupra căreia se execută o tragere sau se lansează bombe. 3. Fig. Scop, țintă, țel. ♦ (Concr.) Ceea ce urmează să fie realizat, construit etc. – Din fr. objectif.
obiectiv, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. 1 / P: o-biec~ / Pl: ~i, ~e / E: fr objectif, lat obiectivus] 1 a (Flz; îoc subiectiv) Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea. 2 (Îs) Idealism ~ Aspect al idealismului care susține existența unei idei absolute, independente de conștiința omenească și prin dezvoltarea căreia ia naștere lumea materială. 3 a Care are însușirea de a reda realitatea în mod nefalsificat, detașat de impresii subiective Si: imparțial, nepărtinitor, (iuz) obiectivist (1). 4 a (Grm) Care se referă la obiectul direct sau indirect. 5-6 sn (Lentilă sau) sistem de lentile cu rolul de a forma, într-un aparat optic, imaginea unui obiect. 7 sn Porțiune de teren, localitate, fortăreață etc., care prezintă importanță din punct de vedere militar. 8 sn (Fig) Scop. 9 sn (Fig) Țintă. 10 sn (Ccr; șîs) ~ industrial Întreprindere, uzină, fabrică, cuprinsă în structura economiei naționale și care urmează să fie realizată sau care este în curs de realizare. 11 sn (Șîs) ~ turistic Loc, punct care prezintă interes pentru turiști.
OBIECTÍV, -Ă, obiectivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Fil.) Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea. ◊ Idealism obiectiv = aspect al idealismului care susține existența unei idei absolute, mistice, independente de conștiința omenească și prin a cărei dezvoltare ia naștere lumea materială. 2. Care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detașat de impresii subiective; nepărtinitor, imparțial; obiectivist (2). 3. (Gram.) Care se referă la obiectul direct sau indirect. Reflexiv obiectiv. II. S. n. 1. Sistem optic convergent, format din una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic (de fotografiat, microscop, lunetă etc.), fiind îndreptat spre obiectul studiat. 2. Porțiune de teren, localitate, fortăreață etc. care prezintă interes în timp de război. ♦ Țintă asupra căreia se execută o tragere sau se lansează bombe. 3. Fig. Scop, țintă, țel. ♦ (Concr.) Ceea ce urmează să fie realizat, construit etc. – Din fr. objectif.