OBLITERÁRE, obliterări, s. f. Acțiunea de a (se) oblitera și rezultatul ei; obliterație. – V. oblitera.
obliterare sf [At: DL / Pl: ~rări / E: oblitera] 1 (Liv) Ștergere treptată a unor manuscrise, inscripții etc. Si: obliterație (1). 2 Anulare a unui timbru prin aplicarea unei ștampile Si: obliterație (2). 3 (Med) Obliterație (3).