OBOR2, oboare, s. n. Împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu; spațiul din interiorul acestei împrejmuiri. – Din rus. obor „șnur”.
OBÓR1 oboare, s. n. 1. (Reg.) Loc (împrejmuit) unde se ține un târg de vite, de fân, de lemne; târg de vite; p. ext. piață. 2. (Pop.) împrejmuire pentru vite; țarc, ocol, staul. ♦ Loc îngrădit în jurul casei sau în apropierea ei, parte a curții unde se țin unelte agricole, nutreț pentru vite etc. – Din bg., sb. obor.
obor2 sn [At: DAMÉ, T. 123 / V: (reg) obăr, ubăr / Pl: ~oare / E: rs обор] 1 Sfoară trecută prin ochiurile de la extremitatea năvodului și de care sunt legate bile de plumb. 2 Împrejmuire de nuiele sau de stuf, făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu. 3 Spațiu din interiorul acestei împrejmuiri.