OCULTÁ, ocultez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. (Astron.) A suferi o ocultație. 2. A face mai puțin vizibil un semnal luminos, interpunând un ecran. 3. A ascunde vederii, a face să dispară. 4. Fig. A ascunde ceva, a trece sub tăcere; a disimula. – Din fr. occulter.
OCULTÁ vb. tr. 1. a ascunde vederii. 2. a face obscur, a disimula. (< fr. occulter)
OCÚLT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist (2), ocultistic (1). ** Științe oculte = doctrine și practici prezentând un caracter ezoteric și care au ca obiect fenomene tainice, supranaturale inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. Ascuns2, tainic, misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns1, în taină. – Din fr. occulte.