OCULTÍSM s. n. Doctrină ezoterică potrivit căreia există forțe invizibile care animă întregul univers, cunoscute prin alchimie și parapsihologice și captate prin intermediul inițiaților, privilegiaților, prin hipnoză, spiritism etc. – Din fr. occultisme.
ocultism sn [At: CĂLINESCU, S. 389 / Pl: (rar; irn) ~e / E: fr occultisme] 1 Concepție după care în natură ar exista forțe supranaturale, misterioase, cu care cei inițiați ar putea comunica Si: ocultistică (5). 2 (Pex) Ansamblu al științelor, practicilor și riturilor legate de această concepție Si: ocultistică (6).
OCULTÍSM s. n. Ansamblul științelor și al practicilor oculte; p. ext. concepțiile care stau la baza științelor oculte. – Din fr. occultisme.