OMOFÓN, -Ă, omofoni, -e, adj. (Despre cuvinte, grupuri de cuvinte, silabe etc.) Care se pronunță la fel cu alt cuvânt, grup de cuvinte, silabe etc., fără a se scrie identic. – Din fr. homophone.[1]
omofon, ~ă [At: POLIZU / V: h~ / Pl: ~i, ~e și (înv) ~oane / E: fr homophone] 1 a (D. cuvinte, grupuri de cuvinte, silabe) Care sună la fel cu altul. 2 a (D. semne grafice) Care se citește la fel cu un altul. 3-5 smf Cuvânt (grup de cuvinte, silabă) care sună la fel cu altul (alta). 4[1] sn Semn grafic care se citește la fel cu un altul.