ORDINÁR, -Ă, ordinari, -e, adj. 1. Obișnuit, normal; de rând, comun. ◊ Fracție ordinară = raportul a două numere întregi. Sesiune ordinară = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare. ◊ Loc. adv. (Franțuzism înv.) De ordinar = de obicei. ♦ (Mil.; înv.; substantivat, în expr.) A trece (sau a înscrie) la ordinar = a înscrie în registrul de evidență a rațiilor alimentare și a soldei. 2. De calitate inferioară, fără valoare, prost. ♦ Vulgar, grosolan, josnic. – Din fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinär.
ORDINÁR, -Ă, ordinari, -e, adj. 1. Obișnuit, normal; de rând, comun. ◊ Fracție ordinară = raportul a două numere întregi. Sesiune ordinară = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare. ◊ Loc. adv. (Franțuzism înv.) De ordinar = de obicei. ♦ (Mil.; înv.; substantivat, în expr.) A trece (sau a înscrie) la ordinar = a înscrie în registrul de evidență a rațiilor alimentare și a soldei. 2. De calitate inferioară, fără valoare, prost. ♦ Vulgar, grosolan, josnic. – Din fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinär.
ordinar, ~ă [At: CALENDARIU (1794), 31/25 / V: (iuz) ~ner / Pl: ~i, ~e / E: fr ordinaire, lat ordinarius, -a, -um, ger ordinär] 1 a Obișnuit. 2 a Normal. 3 a De rând Si: simplu. 4 a (Îoc ~ extraordinară; îs) Sesiune ~ă Sesiune convocată conform regulamentului de funcționare. 5 a (Îs) Fracție ~ă Raport a două numere întregi. 6 a (Iuz; îoc extraordinar sau particular, îs) Elev ~ Elev care urma cursurile de zi ale unei școli. 7 a (Înv; îlav) De ~ (sau de ~ră) De obicei. 8 sn (Mil; înv; îe) A trece (sau a înscrie) la ~ (ceva sau pe cineva) A înscrie în registrul de evidență a soldei și a rației alimentare. 9 a De calitate inferioară Si: prost, slab. 10 a Vulgar. 11 a Josnic.