ORGÁNIC, -Ă, organici, -ce, adj. 1. Care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii. 2. Care are structura unui organism (1), constituind un întreg diferențiat și în același timp unitar; organizat, unitar, inseparabil. ♦ Care rezultă din organizarea, din construcția însăși a unui lucru; esențial, lăuntric, intrinsec. ♦ Fundamental. ♦ (Și adv.; despre relații, legături) Analog legăturii care unește părțile unui organism (1); indisolubil. 3. (Despre substanțe, materii etc.) Care este alcătuit din carbon și hidrogen, uneori și din alte elemente chimice (oxigen, azot etc.). ◊ Chimie organică = ramură a chimiei care studiază hidrocarburile și derivații acestora. – Din lat. organicus, fr. organique.
ORGÁNIC, -Ă, organici, -ce, adj. 1. Care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii. 2. Care are structura unui organism (1), constituind un întreg diferențiat și în același timp unitar; organizat, unitar, inseparabil. ♦ Care rezultă din organizarea, din construcția însăși a unui lucru; esențial, lăuntric, intrinsec. ♦ Fundamental. ♦ (Și adv.; despre relații, legături) Analog legăturii care unește părțile unui organism (1); indisolubil. 3. (Despre substanțe, materii etc.) Care este alcătuit din carbon și hidrogen, uneori și din alte elemente chimice (oxigen, azot etc.). ◊ Chimie organică = ramură a chimiei care studiază hidrocarburile și derivații acestora. – Din lat. organicus, fr. organique.
organic, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ici, ~ice / E: lat organicus, fr organique] 1-4 a Care ține de (structura sau) de funcțiile (unui organ2 (1) sau) ale unui organism Si: (înv) organicesc (1-4). 5-6 a Privitor (la organe2 (1) sau) la organisme. 7 a (Îlav) În mod ~ Inseparabil. 8 a (Îal) Integral. 9-10 a, av (Îal) Fundamental. 11 a Indisolubil. 12 a Esențial. 13 av Lăuntric. 14 a Intrinsec. 15 a (D. substanțe, materii, organisme etc.; îoc anorganic) Care este alcătuit din carbon, hidrogen, uneori și din alte elemente (oxigen, azot etc.). 16 a (Îs) Chimie ~ Ramură a chimiei care studiază hidrocarburile și derivații acestora.