OSANÁ, (1) osanale, s. f., (2) interj. 1. S. f. (La pl.) Cuvinte de laudă, de preamărire (exagerată); aclamații, ovații. 2. Interj. (Mai ales în imnurile religioase) Laudă! mărire! slavă! [Acc. și: (2) osána] – Din sl. osanna.
osana [At: CORESI, EV. 104 / A și: (1) osana / E: slv осанна] 1 i (Rel) Cuvânt folosit ca exclamație de bucurie și de slăvire Si: laudă!, mărire!, slavă! 2 sf (Lpl) Cuvânt de laudă, de preamărire Si: aclamație, elogiu, ovație.